Cula Racoviţa- Muzeul Etnografic ”Prof. C. I. Năstase” & Lingura de lemn

Cula este un tip de construcție semifortificată, răspândita în întregul spațiu balcanic, cu precădere în Serbia și în Albania. Unii cercetători cred că originea culelor este în Afganistan și Iran.

În România, culele se întâlnesc numai în regiunea de dealuri a Olteniei. Totuși, câteva exemplare se găsesc și în Muntenia, în județul Argeș. Altădată, aria de răspândire a culelor se întindea și asupra zonelor de câmpie adiacente, până către București, însă, culele din regiunea de șes, mai puțin numeroase de la început, au dispărut mai repede decât celelalte.
Etimologic termenul provine din cuvântul în limba turcă ”kule” care înseamnă turn.Culele sunt construcții specifice secolelor XVIII și XIX şi erau locuințele boierilor, construite în vederea apărării avutului și vieții membrilor familiilor acestora împotriva invaziilor întreprinse de către cetele de jefuitori otomani, veniți din sudul Dunării.
Cula de la Racovița a fost construită în anul 1806, are trei nivele și ziduri groase de 75 cm.

În curtea Muzeului Etnografic „Constantin I. Năstase” se află o uriaşă lingură de lemn, deţinătoare a unui record omologat în celebra Guinness Book of Records, măsoară 17,79 m lungime și 1,50 m în cel mai lat punct (lungimea căușului cu brațe) și a fost realizată în 14 zile de către meșterul popular Ion Rodoș și fiul acestuia, Gheorghe Rodoș, fiind o adevărată operă de artă, ornată cu motive populare tradiționale și cu sigla orașului Mioveni.

Ion Rodoș este din Nucșoara, județul Argeș și în lumea neîntrecuților meșteri populari e cunoscut drept „omul care a învăţat lemnul să zboare”.

Lingura a fost confecționată din lemnul a doi arbori de tei, primul exemplar de 100 de ani, cu un diametru de 78 cm, fiind folosit pentru realizarea căușului, iar cel de-al doilea arbore fiind folosit pentru coada lingurii.