Mănăstirea Curtea de Argeș

Mânăstirea a fost ctitorită în vremea lui Neagoe Basarab (1512-1517). Este cunoscută și ca Biserică Episcopală  pentru că a fost scaun Episcopal între 1739 și 1748, și poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Supusă mai multor lucrări de restaurare, forma actuală este data de arhitectul francez  Andre Lecomte  du Nouy  și de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În interior pictura murală în ulei a fost executată de pictorii francezi, F. Nicolle, Ch. Renouard, și pictorul român  N. Constantinescu. Biserica este plină de semnificație crestină , cei 12 apostoli fiind reprezentați  de 12 coloane executate dintr-un singur bloc. Izvoarele istorice susțin faptul că aici s-a petrcut la 16 august 1517 canonizarea Sfântului Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului și Mitropolit al Munteniei. De aici, moaștele Sfântului au plecat într-un sicriu de argint placat cu aur la Mânăstirea Dionisen –Athos.

Din același ansamblu mânăstiresc face parte și Capela – Paraclis,  unde se află moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia. „Catedrala este făcută numai din piatră, adusă de la Albeşti de Muscel. Este unică din punct de vedere arhitectural. Tot ceea ce vedem în exterior este numai sculptură, numai cioplitură în piatră din 1517. Sunt peste 150 de modele florale, toate diferite. Iar specificul Catedralei îl reprezintă cele două turnuri răsucite sub formă de spirală”, explică un preot, dar pentru a cunoaște cum a fost originalșul în raport cu înfățișarea actuală este nevoie de un ghid bun sau de lecturi aprofundate.